joi, 31 ianuarie 2008

Nota

E greu sa te trezesti la 6 dimineata, dupa ce in ultima saptamana ai trandavit in pat pana dupa 10. Durerea de cap pe care ti-o da un somn intrerupt, chiar in momentul in care visul pare sa-si lege itele incurcate, avea sa dispara abia cand am ajuns in fata salii de examen, la facultate. Sansa, insa a fost de partea mea si, in ciuda neplacerilor fizice datorate trezitului matinal am reusit sa obtin nota maxima, asta si cu ajutorul unei largi intelegeri a seminaristului. Nici nu mi-a fost bine trecuta nota in carnet, ca deja alergam, facandu-mi loc printre trecatori ca sa pot ajunge in timp util la celalalt examen, pe care-l aveam de sustinut la sociologie. Singurul loc ramas in sala de examen, era bineinteles cel din prima banca in fata profesorului. Am avut noroc, insa ca am mai prins un loc in sala ce duduia de studenti zgomotosi si bine ingramaditi unul intr-altul. Nu a fost greu examenul, o sa-l iau, insa din pacate nu pot sa spun acelasi lucru si despre micro... pardon econometrie, o materie la care nu am invatat si la care pe langa slaba mea pregatire s-au mai adaugat si o serie de intamplari nefericite, toate culminand intr-un tablou tragi-comic cu mine la catedra si o lucrare semnata de trei ori. Sanse mici..., maine primesc rezultatul. Toata evolutia mea academica este reprezentata de un lung sir de note, asezat cu grija in cataloage deja vechi, uitate chiar si de mine. Din acest lung sir de note doar cateva mi-au mai ramas in amintire, si acelea nu sunt dintre cele cu care sa ma pot mandri. Execeptie face o singura nota si anume prima nota, pe care am primit-o vreodata in mod oficial, adica trecuta cu atentie intr-un catalog. Pe un caiet special de clasa I, ajutator pentru scris, am desenat cu atentie o serie de semne ciudate, o serie ce nu se termina decat atunci cand atingeai capatul randului. Aveam linii oblice atat spre dreapta cat si spre stanga, bastonase, c-uri si c-uri intoarse, toate asezate cu mica mea chibzuinta pe caiet. Trebuia sa te folosesti cu grija de stilou, sa nu pateze sau sa mazgaleasca foaia si mainile-ti mici se nu se atinga de cerneala inca proaspata. Fiecare dintre colegi mei s-a straduit sa faca cele mai drepte linii si bastonase, si asa am facut si eu. Doamna invatatoare ne-a strans caietele si ni le-a corectat chiar in aceeasi zi, apoi ne-a strigat pe fiecare dupa nume asa cum era scris pe eticheta caietului de catre parintii nostri . Noi inca nu invatasem sa ne scriem propriul nume, era inca o taina a adultilor. Printre noi se aflau, insa cativa care stiau sa faca acest lucru, pe acestia din urma eu ii priveam cu respect. Inainte sa ne dea caietele doamna invatatoare a avut o rugaminte: sa nu ne uitam la notele pe care le-am primit pana ce nu ajungem acasa. Trebuia sa fie o surpriza atat pentru noi, cat si pentru parintii nostri. O parte dintre colegii mei nu au respectat dorinta doamnei invatatoare si, imediat ce au iesit pe usa clasei, manati de curiozitate si-au deschis caietele ca sa vada ce note au primit. In naivitatea mea de copil eu am respectat dorinta doamnei invatatoare, mi-am pus caietul in ghiozdan, ghiozdanul pe umar si abia ce am ajuns acasa m-am uitat in caietul meu sa vad ce nota primisem. Era noua.

5 comentarii:

Anonim spunea...

emotionant...de la gradinita iti amintesti ceva?

mona spunea...

craitza..stii k te iubim,nu? cu sigurantza stii!! k ai talent?si asta stii!! sper sa ai parte de sesiuni mai fericite!! :*

Anonim spunea...

Asta-i farmecul vietii de student, cu cate o semnatura,doua,fiecare dupa posibilitati:D,important este rezultatul:)),ar trebui sa ni-l zici,sau e cv de genu,,pentru mai multe detalii ma gasiti la 072...:P?"Tu profita d anii d facultate,k-ai sa vezi ce-ai sa mai plangi dupa ei...cat despre prima nota,ai povestit intr-un stil foarte pueril,parca ar povesti chiar baietelul de 7 ani,cu puritatea varstei,dragut!:*

Craita Mihai spunea...

Pentru anonim (alias Yoyo) da sarcasmul tau tipic... funny, no comment.
Pentru Mona stiu ca ma iubiti >:D< si eu va iubesc si normal ca am talent. Pana la urma a fost o sesiune buna, doar examenul acela m-a facut sa tremur putin:P
Pentru Yoana (desi mie imi place sa o numesc bebe): o sa spun rezultatul examenului in urmatorul articol. Asa ca stati pe frecventa... Sper ca nu reiese ca nu ma distrez la facultate, mai sunt si momente proaste dar in general sunt fericit, fiindca uite inca mai pot sa povestesc cu vocea mea de copil ma bucur ca ti-ai dat seama chiar asta am simtit atunci cand scriam.

Anonim spunea...

cum zici tu mai... credeam ca am lamurit-o cu sarcasmul personal.
Si stii ca imi place cum scrii, nu e nevoie sa ti-o zic aici.