luni, 28 ianuarie 2008

Referinta...

Dupa o zi nu tocmai buna, azi m-am trezit cu gandul sa citesc o carte. Ce alta carte as fi putut sa citesc azi daca nu cartea ce ma astepta de 2 zile imprumutata de la Yoyo, carte pe care sincer imi doresc de foarte mult timp sa o citesc, am cautat-o inca de dinainte de anul nou la biblioteca Rebreanu de langa mine si chiar si la Negruzzi, insa din pacate nu am gasit-o, asa ca in timpul vacantei de iarna am fost nevoit sa citesc un alt volum plin de pilde ce mi-a lasat o buna impresie ("Knut" si "Demian" de Herman Hesse). Singura persoana care se pare ca citise si fusese impresionata de cartea pe care o cautam era Yoyo, asa ca in timp ce o asteptam la metrou la Titan i-am dat un telefon sa o rog sa-mi aduc cartea.
Ma astepta de doua zile pe fotoliu, si cum azi de dimineata cand m-am trezit era o liniste deplina in casa, m-am apucat sa o citesc. Asteptarile mele au fost din plin rasplatite, cartea aceasta vine parca sa-mi arate cum e firea mea, sa-mi spuna unde gresesc si unde nu pot sa shimb nimic oricat as vrea.
E asa linistitor sa privesti, atat cat iti permit cuvintele scrise in sufletul unui om si sa vezi atatea asemanari. Sa-ti privesti iluziile in fata, sa-ti cunosti fortele proprii. Si tot ce poti sa faci e sa zambesti in fata amagirilor si a intelegeri lor.
Da, am zambit si m-am bucurat cand am citit gandurile pline de patima ale bietului personaj. Am tremuat de compasiune atunci cand am vazut cum isi construieste idealuri bazate pe bietele fiinte umane, cum fiecare traire a lui este maxima si sincera, cum incetul cu incetul spiritul sau bland se imbolnaveste de o boala puternica ce nu aduce cu sine decat suflarea intunecata a mortii.
O carte ce trebuie citita cu mintea treaza si inima deschisa pentru a fi inteleasa asa cum este inteleasa orice fiinta adica in limitele propriei constiinte. Caci fiecare dintre noi cauta sa gaseasca in lume si in ceilalti doar propria-i reflexie ca intr-o oglinda insa atunci cand aceasta nu se mai potriveste ei bine atunci omul incepe sa judece si sa dea valori morale iar atunci cand o gaseste, abia atunci incepe sa iubeasca.
Cititi si voi de Goethe - "Suferintele tanarului Werther".

9 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte frumos, Craita!
Cred ca putini oameni au ajuns sa te cunoasca atat de profund. Cu blogul asta cred ca o sa reusesti sa contrazici prejudecatile pe care le au cu privire la tine!
Felicitari! Si la cat mai multe postari fericite!

Anonim spunea...

eu te stiam asa baiat destept dar nu chiar asa profund dar sincer eu cred ca Werther si cu tine va cam complicati viata degeaba. Adik e simplu raspunsul fuck more think less, pe bune. In orice caz e bine sa pui ce simti pe hartie cred.

Iona spunea...

Ce ai patit tu cu cartea asta,am patit si eu cu o carte pe care am cumparat-o recunoasc,doar pt coperta,inainte de examenul de admitere la facultate,Chuck Palahniuc-Cantec de leagan...m-a lasat fara cuvinte...imi arata exact cum o sa fie viatza mea de dupa examen...

Ps:Craitzaa Mihaitza...mai personalizeaza blogul,un template,o poza,un header,scoate astea de la adsense...pt ca asa arata ca un blog care o sa fie parasit si-ti zic eu ca sufera,s-a atasat de tine

Craita Mihai spunea...

Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au adus comentarii la articol. Asta ma va face sa continui sa scriu.
Ptr Madalina: un sincer si simplu multumesc.
Ptr Stefan: fie sa-ti gasesti adevaratele dorinte.
Ptr Iona: tu ai fost cea care m-a inspirat sa ince sa scriu acest blog; poate ne vedem la o bere dupa sesiune ;)

Anonim spunea...

"fiecare dintre noi cauta sa gaseasca in lume si in ceilalti doar propria-i reflexie ca intr-o oglinda"

Partea asta mi-a placut cel mai mult :) Si m-a impresionat pentru ca este incredibil de adevarata. Cum de altfel este incredibil de dezamagitor sa te izbesti de realitate si sa iti dai seama ca nimeni nu se "muleaza" pe tiparul pe care il vezi tu. :)

Anonim spunea...

ps: ma tem ca si eu am sa iti dau o bere (pt SD):P:P

Ambrozia spunea...

Din pacate nu am reusit sa citesc aceasta carte,dar cred ca a venit timpul!:D GAndurile tale,cred ca au constituit un imbold pt mine ,drept urmare voi reveni cu pareri despre carte, pt a ne confrunta cu privire la sentimentele simtite,in urma lecturarii >:).Oricum imi place blogul tau,imi place cum scrii,so...bafta in continuare!

Anonim spunea...

Simplul lucrurilor simple...transpus in forma fizica,aproape atingand materialul prin intensitate!Mozaic colorat de puritate ,patata de sange cald...tanar!efervescenta unitatii de timp.
continua...

liana spunea...

Pare profund acest Craita Mihai ,cine ar fi crezut ?(asta e prima idee care mi-a venit:P)