duminică, 21 martie 2010

Autostopul pana la Viena

Unde incepe calatoria? Atunci cand am iesit pe usa? cu o seara inainte? la inceputul anului?
Hm... o sa incep sa povestesc de cand am iesit pe usa de dimineata. Am sarutat-o pe bunica si am plecat. Nimeni nu stia ce am de gand sa fac in ziua aceea, nici mama, nici sora-mea.
Rucsacul il pregatisem cu o seara inainte si il lasasem la Stefan, prieten si vecin cu mine. Asa ca nimic nu era suspicios atunci cand am plecat, ma duceam cu treaba. Avem cel putin 8 ore la dispozitie pana sa-i anunt ca nu mai vin acasa.
L-am sunat pe Stefan mi-am luat rucsacul de la el si am plecat catre Viena.
Primul pas: m-am suit in metrou la Titan, am mers pana la Pacii si de acolo catre autostrada Bucuresti-Pitesti.
Am gasit un loc unde pot sa opreasca masinile si am scos foaia cu Pitesti Valcea. Ma gandeam ca o sa stau vreo doua ore pe acolo, dupa care frustrat o sa ma intorc acasa. Dar nu a fost asa! In zece minute deja eram in prima masina cu domnul Ion. Un camion mic de 2 tone care mergea pana la Valcea sa ia niste echipamente de telecomunicatii. Uimitor! Atunci am realizat cu adevarat ca am pornit la drum si ca nu mai e cale de inoarcere. Acesta a fost primul eveniment care mi-a ridicat moralul si mi-a dat incredere sa continui.
Aproximativ pe la 11 si jumatate m-am dat jos undeva langa Ramnicu Valcea intr-o scobitura a drumului unde pot fi luat de catre alte masini. Era un loc bun pentru autostop, atat de bun incat erau si doua prostituate langa mine care iesisera cu afaceri la marginea drumului. (Da stiu... eram pe soseaua de centura si incercam sa opresc masini alaturi de doua prostituate... va rog fara glume pe aceasta tema.Multumesc!) M-am gandit ca asta o sa-mi scada sansele de a lua o masina.
Am stat si am mancat doua sandwich-uri am baut niste apa si am scos foaia cu Sibiu. Norocul incepatorului probabil, dar in 20 de minute eram in alta masina, un Ford Focus care mergea pana la Arad. Acesta era domnul Ilie care lucra in Germania si care se ducea la prietena lui in Arad sa petreaca o noapte acolo inainte de a merge mai departe.
In Arad am ajuns pe la 17:30, de aici mi-am anuntat familia ca nu o sa vin acasa in seara aceea si ca sunt pe drum catre Viena. Nu prea au inteles cum am ajuns pana acolo dar nu aveam timp de convorbiri telefonice, trebuia sa gasesc o alta masina catre Budapesta.
Am mers pe soseaua de centura a Aradului si la o trecere de cale ferata intrebam oamenii daca ma pot duce pana la Budapesta sau Nadlac (granita) . Aici am stat destul de mult. La un moment dat s-au oferit niste camionagii sa ma ia pana in Budapesta, dar cu bani, asa ca i-am refuzat.
Dupa ceva timp m-am gandit ca nu e cel mai bun loc unde stau, asa ca am luat-o in sus pe sosea. Nu a fost o idee buna. Dupa 20 de minute eram in camp si nu gasisem nici un loc bun de stat, doar sosea. Am luat decizia sa ma intorc inapoi de unde plecasem. Mi-am dat seama ca am facut o greseala si ca pierdusem timp. Incepea sa se intunece.
Intors la trecerea de cale ferata am avut sansa sa ma ia cineva cu o Dacie foarte veche, fost autostopist si dansul. Mi-a spus ca nu e un loc bun de stat pentru Nadlac si ca o sa ma duca intr-o benzinarie mai aproape de granita unde trec multe camioane.
Cand am ajuns in benzinarie eram obosit dar multumit ca am un acoperis si ceva oameni prin jur cu care pot comunica. Se facuse deja noapte asa ca intrebam oamenii care opreau la pompa daca ma pot duce pana la Nadlac. Dupa vreo 3 ore de stat incepusem sa-mi fac planul cum o sa dorm acolo in benzinarie. Dimineata as fi avut mai multe oportunitati decat noaptea sa ma ia cineva.
Insa la un moment dat, un angajat de la benzinarie vine la mine si imi zice de un TIR care alimenteaza si ca as putea sa vorbesc cu soferul. M-am dus la sofer l-am intrebat daca poate sa ma ia pana in Budapesta. La inceput putin sceptic, m-a intrebat cu un puternic accent ardelenesc daca nu am vreo porcarie in rucsac si daca am actele necesare sa trec granita. L-am asigurat ca totul e ok, si dupa ce a alimentat m-am suit cu el catre Budapesta. Vasile, soferul, era din Alba Iulia si sincer nu am auzit niciodata asa un puternic accent ardelenesc ca al lui. Se indrepta catre Anglia si o lua prin Cehia nu prin Austria.
Un punct psihologic important a fost cand am trecut granita. Oricat de obosit si flamand eram faptul ca eram pe drum din nou imi crescuse moralul. Atunci am realizat ca o sa ajung in Viena. E o experienta placuta sa mergi cu TIR-ul, cred ca fost cel mai bun mijloc de transport.
Majoritatea transportatorilor romani au statie de telecomunicatie in masina si toti stau pe frecventa 22, asa pot sa vorbeasca intre ei si sa se fereasca de probleme sau sa ceara ajutorul. Domnul Vasile dupa ce a trecut de Budapesta, a dat prin statie daca e cineva care merge spre Viena si care ma poate lua. Raspunsul a venit imediat, asa ca doar m-am dat jos din TIR si m-am suit intr-un sprinter catre Viena.
Aceasta a fost prima masina in care nu am mai ascultat muzica populara. Nicu era un om deosebit, foarte familist, de fapt toti soferii pe care i-am cunoscut faceau multe sacrificii pentru familie, nu e o munca usoara.
Nicu mergea catre Germania asa ca m-a lasat intr-un OMV pe soseaua de centura a Vienei. Era cam 3 dimineata cand am ajuns acolo. Stiam ca sunt aproape de Viena asa ca am incercat sa o iau pe autostrada dar am facut un ocol si am dat tot in benzinaria de la OMV. Asa ca am stat acolo incercand sa intreb oamenii sa vad daca ma ia careva catre Viena. Toti cei care opreau in aceasta benzinarie se duceau fie catre Germania fie catre Budapesta, nimeni nu se intorcea in Viena. Au trecut si multi romani pe acolo dar degeaba, nimeni nu mergea in Viena. La un moment dat au venit la mine doua persoane, un tip si o tipa, si-au scos legitimatia de politist si mi-au cerut actele. Sincer in momentul acela am avut un mic soc, m-au intrebat unde ma duc, daca am unde sa stau si ce o sa fac in Viena.
Nu au fost probleme, dar dupa ce au plecat moralul meu era cam la pamant. Am presupus ca cei din benzinarie au chemat politia. Ma simteam ca un imigrant adevarat, intr-o tara straina.
Am luat decizia sa o iau pe jos, acolo stateam degeaba. Am vorbit cu vanzatorul din benzinarie si l-am intrebat in ce directie este Viena. Am reusit sa ma inteleg cu el cat de cat si mi-a zis care e directia generala (acolo nimeni nu vorbea engleza).
Am plecat, si am mai cautat prin parcarea imensa din fata, masini care ma pot lua. La un moment dat am vazut un tip si o tipa intr-o masina si i-am intrebat daca ma pot duce pana in Viena, din pacate si acestia au scos legitimatia de politist si mi-au verificat actele. Era al doilea echipaj de politie pe care il intalneam in Austria. tipa parea de treaba dar politistul era foarte agresiv. Solutia lor era sa stau in benzinarie si sa astept pana ma ia cineva, asta nu era insa si solutia mea. Eram foarte obosit ca sa mai stau acolo, mai ales cand eram atat de aproape de destinatie.
Dupa vreo 20 de minute cand politia nu mai era prin zona am luat-o pe autostrada, nu stiam ce sa fac altceva... Am mers vreo jumatate de kilometru si ma trezesc cu aceeasi masina de politie venind dupa mine cu girofarul pus. "We told you, not to go on the highway! Go back!" gandurile mele: "Argh... FUCK POLICE!" Ma simteam blocat in benzinaria aia, eram foarte nervos.
Incepuse sa se lumineze asa ca am vazut un gard in spatele benzinarie pe langa autostrada. Am gasit o poarta, si am intrat pe un camp care era deasupra autostrazii pe un deal, am sarit niste garduri si am ajuns la un drum mic, total parasit. Aici am avut timp sa fac prima poza.
Am vazut niste cladiri in fata si m-am indreptat catre ele. Peste cateva minute ajunsesem la niste case si simteam din nou ca sunt in civilizatie. Nu eram sigur unde sunt si daca e directia buna. Desi era cam pustiu pe strazile acelea dimineata, am vazut o fetita la vreo 12 ani si am intrebat-o daca sunt in Viena sau nu. Mi-a raspuns ca nu, sunt in alt orasel de langa Viena. Ea se ducea la scoala si mi-a zis sa vin cu ea sa iau un autobuz. Am luat un autobuz apoi un metrou de suprafata si am ajuns la Milenium Tower in Viena. Entuziasm, bucurie, victorie! Reusisem fara niciun leu sa ajung in Viena.
A mai durat ceva pana am ajuns la gazda mea, care de altfel a fost foarte surprinsa sa ma vada, fiindca nu o anuntasem exact in prealabil de ora la care vin. Am dormit la ea si apoi am inceput excursia prin Viena.
Vacanta in Viena a fost superba am cunoscut foarte multi oameni din multe tari: Franta, Spania, Italia, Grecia, Germania, Marea Britanie, Serbia, Slovacia, Ungaria, Bosnia si bineinteles Austria.
M-am intalnit cu prietenii mei din Italia, cu Valentina.
Pentru mai multe detalii legate de cum se face autostopul puteti sa cititi articoul lui Florin. El e expert in asta si ii multumesc pentru sfaturi. Articolul il gasiti aici.
Poze aici.
Nu regret nimic din aceasta calatorie si as repeta oricand experienta chiar daca tot ce am castigat a fost: per un po non c'e. PA

8 comentarii:

Lelia spunea...

oh man,you are crazy! foarte tare!!!!!

Anonim spunea...

Ai povestit doar drumul de dus. Nimic despre ce s-a intamplat in Viena, nimic despre drumul de intoarcere. O treime din excursia ta ai povestit-o in 90% din articol si celealte doua treimi in 10% din articol... Cred ca te-ai pierdut in detalii cu prima parte(chiar daca e cea mai interesanta parte).

Florin spunea...

Mihai,

ma bucur ca te-am putut ajuta! Acum ca ai deja experienta autostopului international sper ca nu te opresti aici :)

Intre timp m-a intrebat un cuplu cum sa ajunga din Milano la Paris si apoi la Bruxelles, astept vesti de la ei :D

Drum liber si multe aventuri de povestit!

Florin

ioio spunea...

Foarte tare! astept episodul 2 din mai :*

Florin spunea...

Mihai,

Te asteptam la intalnirea de la Ocna Sibiului, unde vrem sa ne intalnim cat mai multi calatori cu autostopul!


Detalii aici: http://drumliber.ro/intalnirea-autostopistilor-din-romania/

Perioada: 23-25 iulie 2010

Oricine calatoreste in felul acesta sau vrea sa vada cum se face e binevenit/a!
Florin

Mario spunea...

Salut Mihai!
Peste o saptamana plec si eu la viena folosind autostop
Imi poti spune m-ai exact de unde ai "fost ridicat", din bucuresti? Autostrada incepe cam dupa 3 km de la statia de Metrou Pacii. Si de acolo?

Mersi mult de ajutor

Johnny spunea...

foarte tare! poti sa ma ajuti si pe mine cu niste sfaturi in legatura cu calatoria?
as vrea sa plec la mare, in bulgaria, singur, si nu prea stiu cum ar trebui sa fac.

Angi spunea...

Buna Mihai, frumoasa excursie, as vrea sa iti dau o mana de ajutor in caz ca vei mai face acesta clatorie sau ca vei mai iesi din tara pe ruta Arad -Nadlac. Daca vi pana in arad cu cineva care intra in oras, intra si tu si vezi pana unde merge spune-i ca vrei sa ajungi la Catedrala sau la lac, cine intra in oras trebuie sa stie unde e asta, langa catedrala este o statie de autobus si pe tine te intereseaza sa iei autobusul Carrefour Armonia, e gratuit si te duci pana la Carrefour care este la iesirea de pe centura Arad spre Nadlac, eu de cate ori ma duc la Nadlac de acolo iau ocazie. Succes!